
-Ti-a fost usor sa te uiti in ochii mei verzi si sa accepti ce-am avut sa spun? Ti-a fost usor sa zambesti in timp ce incercam sa iti explic decizia mea? Ti-a fost usor sa nu iti muti privirea de la mine, de parca vroiai sa ma tintuiesti sa iesi invingatoare?
-A fost usor sa ajungi la decizia aceea?
-A fost usor ca imediat dupa sa te urci in masina si sa pleci?
-A fost usor sa ma privesti plecand?
-Ti-a fost usor sa-ti indrepti privirea sper altceva, spre viitor?
-Ti-a fost usor sa ma vezi privind in alta directie? Ti-a fost usor cand nu te-am mai privit, cand nu ti-am mai zambit tie? Spune... ti-a fost mai usor sa crezi ca zambind si privindu-te neincetat mi-era usor? Ca nu simteam cerul cum ma preseaza si ma sufoc, ca imi iei aerul? Ti-a fost mai usor sa crezi ca sunt bine, ca nu imi pasa doar pentru ca oricum plecam?

-Ti-a fost mai usor fara mine? Fara capriciile mele? Fara haosul pe care ti-l cream?
-Ti-a fost usor sa nu te mai sufoc cu imbratisarile mele? Sa nu te mai trezesc cu un sarut?
-Dar tie... Ti-a fost usor sa te trezesti fara mirosul meu si al cafelei? Fara parul meu pe perna ta? Fara mangaierile mele pe obraz, fara mana mea in parul tau?
Ti-a fost mai usor sa-ti duci existenta pana acum fara mine?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu