Îmi plac poveștile de viața. Îmi place să le aud. Îmi
plac pentru că mereu învăț atlceva. Despre mine și despre viața mea, în primul
rând.
Am avut ocazia să fiu martora unei întâlniri de 10
ani de la terminarea liceului și am avut plăcerea să ascult atâtea povești,
unele mai frumoase ca altele, încât mi-am dorit să mă pot identifica cu cei mai
mulți de acolo. Să pot lua de la fiecare ceva, iar peste câțiva ani când va
trebui să spun ce am realizat în ultimii 10 ani, zâmbetul meu să spună totul. În ultimii 10 ani am fost fericită.
Bineînțeles, văzându-i pe ei, nu m-am putut abține
să nu mă întreb ce voi realiza eu, ce voi povesti?! Că sunt acolo unde mi-am
dorit din punct de vedere profesional, că locuiesc în orașul tânjit de sufletul
meu, că m-am căsătorit sau că am 2 copii?
Te blochează sincer o astfel de întrebare pentru
că nu știi ce vrei cu exactitate, iar dacă știi ai fărâma de îndoială pe care
deși o ascunzi, există: dacă n-o să-mi iasă exact cum vreau?! Și din toate
poveștile celorlați, spun că în proporție de 85% viața le-a dovedit altceva.
Tipa aia deșteaptă care umbla din olimpiadă în olimpiadă este în concediu de
creșterea copilului. Iară! A doua oară. Corigentul la franceză, culmea, stă în
Franța de câțiva ani, iar cuplul clasei, care deși și-au împărtășit 7 ani
sentimentele sunt logodiți fiecare cu câte o altă persoană!
Unul și-a pierdut tatăl, alta sora, unul a trecut
printr-un cancer. Unuia i-a murit logodnica. Toți suferă după colegul mort care
i-a făcut să râdă luni de-a rândul.
***
Ce voi povesti eu?!
Voi povesti dorințele neîmplinite, oamenii pe care
i-am pierdut, oamenii pe care mi-i doresc în viața mea, dar pe care nu mai am
ocazia să îi am aproape sau pe care nu am știut să îi țin lângă mine? Voi
povesti despre cariera mea? Voi fi colega istețică în concediu maternal? Tipa
pe tocuri îngropată în proiecte, fără viața socială, uitându-mă în timp ce
vorbesc pe un gadget impresionant și plănuindu-mi minutele de după
festivitate?!
Nu știu ce voi spune în acele momente, însă un
lucru e clar: nu voi lăsa eșecurile să mă definească, pierderile să mă
blocheze, munca să mă îngroape. Sper din toată inima să fiu fericită, în orice
ipostază m-aș afla, fie ca și carieristă, iubită, mamă sau amică și, să pot afirma ca unii dintre ei: fac ce îmi place, sunt
exact unde trebuie și cu persoana care trebuie!
Sursă poze: www.pinterest.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu