6 mai 2013

Odihnă. Interioară.



Sursa: https://encrypted-tbn1.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcQqqDha9vt4pIxtpWQWxvaGe0ELprRN7puDRv1SS0YSwDcLj9qg
Sunt momente când se adună oboseala în tine și te simți umbrit cu toate că stai în soare. Și simți că te deranjează și te extenuează orice, oricine și că vrei liniște. Nu ți-e suficient somnul din timpul nopții, nu te mai relaxează camera ta, nu te ajută nici măcar băile lungi din serile frumoase de vară. Muzica este fundalul sonor cu care te-ai obișnuit, plimbările sunt aceleași, simți dorința de ceva nou. 

Câteodată simți nevoia să evadezi din lume, nu doar din oraș, să iei o traistă drăguță și să pleci singur. Să fi tu cu căștile și o pereche de teniși colorați. Ești sătul de pantofii de oraș, care te strâng. Îți mai fac și rană și te fac să simți o durere și oboseală toată noaptea. Ești sătul și de hainele scumpe pe care te chinui să le cumperi tot anul, de gențile care-ți obosesc umerii, ești sătul de autobuzele pline, mirositoare, ești sătul să conduci printr-un trafic infernal, ești sătul de societate...

Sursa: http:http://www.egirl.ro/images/articles/3303/singuratate.jpg
Ai nevoie să fii singur. Să te aduni. Ai nevoie să mergi undeva unde lumea să nu te cunoască, eventual să nu vorbească limba ta. Tu să nu-i înțelegi, să nu știi dacă te critică sau te apreciază, și nici să nu-ți pese. Ai nevoie de nepăsare. Pentru că prea mult acasă, lângă ai tăi îți pasă și te strofoci să faci altora pe plac. Te conformezi societății, respecți regulile și principiile familiei, te supui autorităților, te înclini dragostei, partenerului, te sacrifici, uitând că de fapt sacrifici persoana ta, o împuținezi, te știrbești singur, te vinzi sau mai degrabă te dai voluntar, asta în numele și sub umbrela altruismului și al iubirii.

Te hrănește cu speranțe, cu visuri, cu promisiuni, toate dovedindu-se dezamăgitoare. Te dezamăgește un președinte, dar mergi înainte spunând că nu contează, te afectează, dar nu atât de tare, apoi vezi că un prieten apropiat nu a ținut cont de tine când a luat o anumită decizie, deși nu îți închipuiai că poți fi uitat. Te superi, te simți trădat oarecum, ceva te deranjează, dacă ai puterea îi spui, dacă nu, timpul le va rezolva și vei trece peste. Nu după mult timp, primești dezamăgiri de la cei din familie, de la persoana iubită, de la copii. Astea dor cel mai tare și parcă ceva se rupe în tine, o dată cu intrarea suferinței în suflet. Te rupi. Te rupi pentru că doar tu știi cât ai dăruit, la ce ai renunțat, cât ai investit material și sentimental în acea persoană, câte promisiuni ți-a făcut, cu câte vise te-ai îmbătat... Te-ai consumat conștient, te-ai obosit sufletește, iar acum durerea îți ia fărâma de putere pe care o mai aveai.

Te consumi în mod voluntar și uiți să ai grijă de tine. Cu siguranță sunt persoane, chiar și dintre cele care te dezamăgesc, care au grijă cumva de tine, te ajută, te iubesc și probabil că și ele se extenuează pentru tine, pentru alții. De aceea, poate că uneori e bine să ne gândim fiecare la propria persoană și să ne permitem din când în când luxul de a fi singuri. Avem nevoie de puțină distanțare de către dragii noștri, pentru a reveni odihniți și cu forțe noi. Altruismul are nevoie de puțin egoism. Dragostea are nevoie de două euri care din când în când să vină reîmprospătați, ca apoi să iubească mai pasional, să se dăruiască mai mult, să accepte mai mult, mai ușor, să reziste mai mult.

Ai nevoie de locuri noi, de peisaje noi, de oameni noi, de străini, ai nevoie de acea „renunțare la societate”, cu tot ce înseamnă ea zi de zi pentru noi, ca să poți să revii cu o nouă putere de a zâmbi unui șef inapt sau arogant, aspru, unor colegi sfidători, pragmatici, unor vecini gălăgioși. Ai nevoie de teniși, de sandale, de șlapi, pentru a te simți iar confortabil în platforme. Ai nevoie să porți un timp maieu ca să poți suporta restul anului un sacou cambrat sau o cravată. Ai nevoie de libertate ca să poți suporta viața. Ai nevoie de sălbăticie ca să te regăsești în societate.

De câteva ori pe an, ai nevoie nu doar să ieși din rutină, ai nevoie de mai mult. Mai mult decât faci în fiecare zi sau, după caz, mai puțin. Important e să te odihnește sufletește.
Sursa: http://4.bp.blogspot.com/_T28FMBd5yWo/TMSMi-L-pBI/AAAAAAAAD70/n7ZhdOIzdhw/s1600/singuratate2.jpg


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu