 |
| Sursa: https://encrypted-tbn1.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcQqqDha9vt4pIxtpWQWxvaGe0ELprRN7puDRv1SS0YSwDcLj9qg |
Sunt momente când se adună oboseala în tine și te simți umbrit
cu toate că stai în soare. Și simți că te deranjează și te extenuează orice,
oricine și că vrei liniște. Nu ți-e suficient somnul din timpul nopții, nu te
mai relaxează camera ta, nu te ajută nici măcar băile lungi din serile frumoase
de vară. Muzica este fundalul sonor cu care te-ai obișnuit, plimbările sunt
aceleași, simți dorința de ceva nou.
Câteodată simți nevoia să evadezi din lume, nu doar din
oraș, să iei o traistă drăguță și să pleci singur. Să fi tu cu căștile și o
pereche de teniși colorați. Ești sătul de pantofii de oraș, care te strâng. Îți
mai fac și rană și te fac să simți o durere și oboseală toată noaptea. Ești sătul
și de hainele scumpe pe care te chinui să le cumperi tot anul, de gențile
care-ți obosesc umerii, ești sătul de autobuzele pline, mirositoare, ești sătul
să conduci printr-un trafic infernal, ești sătul de societate...
.jpg) |
| Sursa: http:http://www.egirl.ro/images/articles/3303/singuratate.jpg |
Te hrănește cu speranțe, cu visuri, cu promisiuni, toate
dovedindu-se dezamăgitoare. Te dezamăgește un președinte, dar mergi înainte
spunând că nu contează, te afectează, dar nu atât de tare, apoi vezi că un
prieten apropiat nu a ținut cont de tine când a luat o anumită decizie, deși nu
îți închipuiai că poți fi uitat. Te superi, te simți trădat oarecum, ceva te
deranjează, dacă ai puterea îi spui, dacă nu, timpul le va rezolva și vei trece
peste. Nu după mult timp, primești dezamăgiri de la cei din familie, de la
persoana iubită, de la copii. Astea dor cel mai tare și parcă ceva se rupe în
tine, o dată cu intrarea suferinței în suflet. Te rupi. Te rupi pentru că doar
tu știi cât ai dăruit, la ce ai renunțat, cât ai investit material și
sentimental în acea persoană, câte promisiuni ți-a făcut, cu câte vise te-ai
îmbătat... Te-ai consumat conștient, te-ai obosit sufletește, iar acum durerea
îți ia fărâma de putere pe care o mai aveai.
Te consumi în mod voluntar și uiți să ai grijă de tine. Cu siguranță
sunt persoane, chiar și dintre cele care te dezamăgesc, care au grijă cumva de
tine, te ajută, te iubesc și probabil că și ele se extenuează pentru tine,
pentru alții. De aceea, poate că uneori e bine să ne gândim fiecare la propria
persoană și să ne permitem din când în când luxul de a fi singuri. Avem nevoie
de puțină distanțare de către dragii noștri, pentru a reveni odihniți și cu
forțe noi. Altruismul are nevoie de puțin egoism. Dragostea are nevoie de două
euri care din când în când să vină reîmprospătați, ca apoi să iubească mai
pasional, să se dăruiască mai mult, să accepte mai mult, mai ușor, să reziste
mai mult.
Ai nevoie de locuri noi, de peisaje noi, de oameni noi, de
străini, ai nevoie de acea „renunțare la societate”, cu tot ce înseamnă ea zi
de zi pentru noi, ca să poți să revii cu o nouă putere de a zâmbi unui șef inapt
sau arogant, aspru, unor colegi sfidători, pragmatici, unor vecini gălăgioși.
Ai nevoie de teniși, de sandale, de șlapi, pentru a te simți iar confortabil în
platforme. Ai nevoie să porți un timp maieu ca să poți suporta restul anului un
sacou cambrat sau o cravată. Ai nevoie de libertate ca să poți suporta viața. Ai
nevoie de sălbăticie ca să te regăsești în societate.
De câteva ori pe an, ai nevoie nu doar să ieși din rutină,
ai nevoie de mai mult. Mai mult decât faci în fiecare zi sau, după caz, mai
puțin. Important e să te odihnește sufletește.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu