Scrisoarea pentru tine...

http://images2.fanpop.com/image/photos/13100000/Friends-friendship-13105229-1024-768.jpg

Aseară am dat tot ce-am avut în mine. Gânduri, idei, sentimente, ironii... Și tu ai fost acolo să le asculți, să le aduni pe toate și să le strângi în tine. Ai ascultat și iar ai ascultat.

Vorbeam într-una, și asta nu pentru că sunt un comunicator de meserie, ci pentru că eram...confuză, îndurerată, rănită, aveam atâtea de spus. Am spus poate tot ce n-am spus până acum nimănui, poate nici mie. Doar gândul îndrăznea să pătrundă prin acele locuri, goale și reci pentru mine, pline de durere. Iar acum mi-am făcut curaj, am intrat acolo și am dat afară. Totul!

Mi-am făcut curat în gânduri, în inimă, în suflet, am răscolit totul acolo, mi-am amestecat sentimentele cu gândurile, ideile cu dorințele, speranțele și visele  cu realitatea, iar tu ai fost lângă mine. Mi-am dat seama că după un timp îndelungat m-am deschis, mi-am deschis sufletul și mă bucur că  tu ai fost acolo să îl întâmpini. E cel mai frumos să vezi cu anii trec, drumurile și alegerile în viață ne îndepărtează, însă sufletele noastre sunt tot mai apropiate. Ne știm fiecare bucurie, fiecare durere, fiecare teamă, fiecare neîmplinire sau dorință, ne știm plăcerile și aspirațiile, ne știm interiorul.

E suficient să mă uit la tine și să știu ce gândești, e suficient să îmi asculți un comentariu sec și să știi unde bat. E suficient să arunc o privire și să știi unde vreau să mă îndrept.

Suntem două persoane diferite, dar care se competează. Eu  sunt o persoană impulsivă și zvăpăiată, tu calmă și calculată. Cu un strop de nebunie, care iese din când în când. Împreună creăm un contrast, însă ce contrast! Tu cu părul roșcat și ochii verzi, eu- șatenă cu ochi căprui. Tu- fotograf, eu- model. Tu dog lover, eu cat lover. Tu cu muzica, eu cu teatrul. Tu cu istoria, eu cu geografia. Tu cu engleza, eu cu latina. Doar râsetele zălăgioase ni se contopesc în mijlocul mulțimii și poate, chiar de multe ori, gândurile. Avem vieți tinere și ne bucurăm de fiecare secundă pe care timpul acesta scurt ni-l oferă.

Aseară, după cum am zis, mi-ai întâmpinat sufletul deschizându-l pe al tău. Acceptând tot ce era în mine, în tine. La sfârșit, mi-ai uns inima cu o îmbrațișare și mi-ai dat ceva. Ceva ce o să fie mereu cu mine, oriunde viața mă va duce. Promit! O carte. Mi-ai zis că ai văzut-o în librărie și ai citit o propoziție și ai știut că e pentru mine.

Exaltată, am deschis cartea la întâmplare ca să mă hrănesc: „Și marile iubiri trebuie îndurate” (Karen Karbo, Coco Chanel un mit). Am s-o îndur atunci! Am să îndur orice iubire! M-am agățat de gâtul tău și te-am sărutat pe obraz! Picioarele o luau la fugă de fericire, inima tresălta, iar zâmbetul îmi explodase pe față! Pentru asta îți mulțumesc!

Am știut din prima clipă că nu e o carte oarecare, pentru că e aleasă de tine. Ce nu știam eu aseară, e că-mi era menită. și asta nu doar pentru că se vorbea despre frumusețe, stil sau  feminitate, lucruri care mă interesează ca pe oricare altă femeie și nu pentru că ador să citesc cărți bune, despre vieți interesante sau despre oameni care au schimbat ceva în această lume. Azi am înțeles mai bine. Am deschis cartea, iar dedicația autoarei m-a înmărmurit. Glasul tău îmi răsuna în cap citindu-mi ce scrisese mâna autoarei:

„Pentru Dana

Acolo unde stă ea, e șic [...]”

Ce scria mai jos, nu mai conta...

Mulțumesc mult, scumpă prietenă! Mulțumesc Andra!