Mi-ai zis că sunt frumoasă. Frumoasă sunt doar prin ochii tăi.
Ochii tăi, privirea ta mă înseninează, mă înfrumusețează. Ei au putere divină
să mă vadă altfel, să mă îmbunătățească, prin prisma lor sunt ceea ce sunt
înaintea ta. Te uiți la mine cum se uită turiștii la statuile cu zeițe, mă
admiri, mă sorbi din priviri, iar eu mă întreb oare de ce? Oare ce am așa
special ca privirea ta să mă caute, să mă măsoare, să mă admire? Exact cum o
bucată de marmură neînsuflețită nu se vede nimic, așa mă văd și eu.
Dacă ochii tăi ar fi ca o
pereche de ochelari i-aș lua și m-aș uita și eu prin ei. Aș privi și poate că
aș vedea ce vezi și tu. Lumea poate e
mai bună, mai frumoasă, mai colorată, viață mai ușoară, mai amuzantă, eu- mai
simpatică. Tu vezi totul diferit.
Zâmbetul tău îl determină pe al
meu să apară, exact cum soarele determină căldura să se facă simțită. Zâmbesc,
pentru că ești molipsitor. Mă molipseasc de la zâmbetul tău, de la privirea ta,
de la râsul tău, mă molipsesc și exact ca un fiu care își imită tatăl, imit și
eu ce văd la tine. Stau și mă uit atentă în jur, și-mi imaginez ce ai putea
vedea tu într-o floare și aia văd și eu. Aș încerca să merg ca tine, dar nu
pot, sunt prea măruntă și aș arăta caraghios.
Mi-aș dori să stau mai mult în
preajma ta, să stau să te observ, să îți observ fiecare gest, fiecare mișcare,
și apoi să le repet și eu. Toate acestea nu din dorința de a fi la fel ca tine,
ci din dorința de a vedea în felul tău, de a înțelege lumea cum numai tu o
înțelegi. Mi-ar plăcea să pot zâmbi, să mă pot bucura de orice așa cum tu o faci,
mi-ar plăcea să zic că am avut o zi mai bună doar datorită unui copilaș care
alerga în fața mea pe trotuar.
Ești sursa mea de inspirație.
Mă uit la tine, scriu un cuvânt și apoi restul izvorăsc. Trebuie doar să te
urmăresc în liniște puțin cum îți faci rutina și paginile se înmulțesc. Poate
tu nu știi, dar ai o liniște și o pace sufletească când îți faci rutina, pace
ce îmi liniștește sufletul agitat. Nerăbdătoare și neliniștită, mă calmez în
prezența ta. În prezența ta. Doar în prezența ta.
Știi ce nu mai știi tu? Că în imitația mea, îmbrățișez cu căldura ta, iubesc cu ardoarea ta, ador cu pasiunea ta, trăiesc cu inima ta. Și pentru asta te iubesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu