Bunicule,

Se apropie împlinirea celor 3 luni de când nu mai ești lângă mine. În ziua de dinaintea nunții despre care ți-am povestit atât. Despre care ți-am povestit entuziasmată. În seara în care ar fi trebuit să te aștept în gară să te aduc acasă, pun pariu că te voi plânge. Acasă sau poate pe un peron din gară. Pentru că am așteptat atât clipa să îmi găsesc liniștea lângă sufletul pereche, și iată-mă, iată-mă atât de fericită! Dar unde ești tu să mă vezi azi?!

Da, mă mărit, însă sunt tot aceeași copilă pe care ai lăsat-o. Tot cu aceeași încăpățânare moștenită de la tine, tot cu același elan în viață, cu același optimism și aceeași naivitate în bunătatea oamenilor, tot cu aceeași scânteie în privire! Doamne câte am luat de la tine! Agitația și neastâmpărul, energia, dorința de viață, dorința de fugă în lume, plictisul, puterea de a lăsa orice în urma mea fără regret, superficialitatea, regăsirea păcii în cărți și, Doamne, ce povestitori buni suntem!

Sunt atât de ocupată pentru a-mi crea o zi absolut superbă, încât uit de mine și de tot.
Însă seara, secătuită de puteri, înainte să închid ochii, un gând nu mă lasă să mă odihnesc: ți-am dat invitația primul și totuși, nu vei veni! Mă îngenunchează de durere dorul de tine și plâng în hohote după tine! Bunicule, eu încă te plâng și nu mi-am găsit alinarea în nimic...

Rezist la nopțile fără odihnă, la stresul și agitația de peste zi, la umblăturile de colo colo, la disconfortul pe care unii mi-l crează, rezist psihic la tot și atât cât mă ajută trupul, trag de mine, însă la sfârșit de zi, mă gândesc la tine, zâmbesc cu tristețe și apoi, apoi plâng până adorm.

Mă uit la tata și nu te văd pe tine. El seamănă cu bunica. Calm, răbdător, bun. Are ceva și din tine, probabil ultimii ani trăiți cu tine și-au pus amprenta și pe el. Și când văd că face ceva ca tine mi-e tare ciuda și simt că îmi ies din fire.  Oare el a trecut peste durere? Oare plânge și el în camera lui?!

Nu, nu am emoții pentru ziua nunții, nu plâng de stres, ci de un dor aprig. Mi-s mai dragi toți moșii de pe stradă și-mi imaginez că unul din ei e ca tine.

Știu că acolo sus e mai bine pentru tine, dar dacă poți, o clipă, fă ziua de 12 iunie să pară ca o nuntă în ceruri, la care să participi și tu.