Bunicule, azi e despre noi...

De ziua mea niciodata nu am dormit, mereu am avut o nerabdare sa fiu treaza, sa traiesc ziua de la inceputul ei pana la sfarsit, sa nu pierd nimic. Sa nu pierd niciun mesaj, sa nu pierd niciun telefon, sa fac de toate in timp ce ma aranjez sa ies din casa, sa fiu un copil zburdalnic in ciuda anilor impliniti.

Anul asta a fost ceva diferit. Am fost treaza nu de nerabdare, ci din teama. Ma uitam la ceas si numaram orele in care inca te mai am trupeste pe pamant. Imaginea ta, imaginea ta nu vreau sa o pierd! Fiecare ora baga un pumnal in inima mea. Sunt tinta de darts a vietii acesteia crunte. 

La ora 8 am parasit patul care m-a imbratisat in toate clipele grele. Constiincioasa ca si in alti ani, am inceput sa imi scot cele mai bune haine pentru ziua asta. Insa, de data aceasta le scoteam pe cele negre. Nu am nicio urma de viata in mine, sunt trista, iar tristetea mi-a mancat toata vlaga. Fac totul automat. Te-am iubit si acum ai lasat un gol. Imi pare rau ca azi sunt o umbra neagra... mi-ar fi placut sa apuci sa ma vezi in alb.

Dragul meu bunic, azi e despre noi. La multi ani mie, asa cum mi-ai fi spus daca mai erai. La multi ani fericiti mie. Azi e despre noi, o zi ce ne va lega o viata, probabil ca sa nu te uit, sa nu te uit o data cu trecerea timpului. Azi vin eu sa te vad pentru ultima oara. Nu voi mai primi apel de la tine. Dar vin eu sa te conduc.

Se zice ca cine nu are bunici sa isi cumpere. Eu nu imi voi cumpara, pentru ca v-am iubit pe voi prea mult. M-ati bucurat prea tare. M-ai amuzat bunicule! Ai fost cel mai trasnit mos pe care l-am cunoscut si mi-am facut o imagine despre cum voi fi si eu la batranete. Nu, nu imi voi cumpara alti bunici. Eu ii am in vesnicie.

Bunicule, azi este despre noi. La multi ani mie, iar tie iti zic ca ne vom revedea curand!