Mi-e dor.

Vineri am simțit o dorința să te sun. Așa, ca atunci când mi-era dor sa te aud făcând mișto de vreo babă de pe dumitale de pe scară. Căci pentru 5 minute pe care le petreceam la telefon cu tine, uitam cum îmi mersese ziua.

Vineri am vrut de sun, inima îmi bătea în piept mai tare și un gând neliniștit și pierdut se izbea de capul și îmi spunea că trebuie să te sun. M-am retras într-un loc liniștit, și am format numărul tău. Numărul format nu este valabil... Oare nu am format corect? Sau poate iar îl ai închis? Am format încă o dată, cu inima cam strânsă, pentru că știu că starea ta din ultima vreme nu e prea bună, poate ai pățit ceva.

Numărul format nu este valabil...

Stop. E vineri, 25 martie. Marți am fost să îți închid abonamentul de telefon. Numărul tău nu mai este valabil, așa cum nici raportul între noi 2 nu mai este. Mi-ai fost bunic, dar acum nu îmi mai ești. Ai fost client Orange, însă acum nu mai ești... Vineri ai făcut două săptămâni de când ai părăsit durerile trupești și de când m-ai dat peste cap, lăsându-mă îndurerată, tristă și parcă mai vulnerabilă. Știi că îmi vine să îmbrățișez bătrânii de pe stradă? Știi ca te caut în orice bunic? Știi că îmi însușesc bunicii altora, și mă bucur de blândețea lor ca și când ar fi de la tine?

De 3 zile mi-e un dor nebun de tine, uit că nu mai ești, uit că afurisitul ăla de abonament și-e închis și că nu mai are cine să îmi răspundă! Iartă-mă că te-am sunat doar atunci când mi-era dor de tine și că nu am făcut-o mai des! Iartă-mă că am fost doar una și nu și-am putut ține loc de 10 nepoate, să mă dăruiesc de 10 ori mai mult, să îți umplu viața cu mai mult!

Azi mi-am găsit liniștea la mormântul tău. Știu că și tu ai făcut-o pentru că te-ai regăsit cu bunica. M-am așezat pe cavoul tău plin de flori și le-am mângâiat. Atât de mult m-am rugat când ai fost în suferințele acelea cumplite să scapi de ele, iar asta a însemnat trecerea ta în veșnicii. E mai bine pentru tine. Asta nu înseamnă că nu mi-ai sfâșiat inima când ai plecat. M-am simțit smulsă din copilărie. Am realizat încet-încet că mi se desprind rădăcinile din trecut, din ceea ce era al meu.

Privesc la viitor cu optimism, bunicule. Te voi plânge oricât mi-ar cere inima să o fac, ori de câte ori voi veni să te văd aici, însă va fi un moment când durerea se va diminua. Mă uit în viitor cu optimism, deși aș fi vrut măcar tu să onorezi promisiunea bunicii, și să îți vezi "suflețelul" la nuntă. Însă, promit că voi avea ziua pe care am visat-o de mică, pe care v-am povestit-o de la 5 ani și promit că voi fi fericită așa cum v-ați fi dorit să fiu.

Nu te voi m-ai suna, bunicule, însă mi-aș dori să o mai pot face. Însă, măcar să vin să-mi liniștesc dorul la voi aici...voi mai veni...

Bunicule, azi e despre noi...

De ziua mea niciodata nu am dormit, mereu am avut o nerabdare sa fiu treaza, sa traiesc ziua de la inceputul ei pana la sfarsit, sa nu pierd nimic. Sa nu pierd niciun mesaj, sa nu pierd niciun telefon, sa fac de toate in timp ce ma aranjez sa ies din casa, sa fiu un copil zburdalnic in ciuda anilor impliniti.

Anul asta a fost ceva diferit. Am fost treaza nu de nerabdare, ci din teama. Ma uitam la ceas si numaram orele in care inca te mai am trupeste pe pamant. Imaginea ta, imaginea ta nu vreau sa o pierd! Fiecare ora baga un pumnal in inima mea. Sunt tinta de darts a vietii acesteia crunte. 

La ora 8 am parasit patul care m-a imbratisat in toate clipele grele. Constiincioasa ca si in alti ani, am inceput sa imi scot cele mai bune haine pentru ziua asta. Insa, de data aceasta le scoteam pe cele negre. Nu am nicio urma de viata in mine, sunt trista, iar tristetea mi-a mancat toata vlaga. Fac totul automat. Te-am iubit si acum ai lasat un gol. Imi pare rau ca azi sunt o umbra neagra... mi-ar fi placut sa apuci sa ma vezi in alb.

Dragul meu bunic, azi e despre noi. La multi ani mie, asa cum mi-ai fi spus daca mai erai. La multi ani fericiti mie. Azi e despre noi, o zi ce ne va lega o viata, probabil ca sa nu te uit, sa nu te uit o data cu trecerea timpului. Azi vin eu sa te vad pentru ultima oara. Nu voi mai primi apel de la tine. Dar vin eu sa te conduc.

Se zice ca cine nu are bunici sa isi cumpere. Eu nu imi voi cumpara, pentru ca v-am iubit pe voi prea mult. M-ati bucurat prea tare. M-ai amuzat bunicule! Ai fost cel mai trasnit mos pe care l-am cunoscut si mi-am facut o imagine despre cum voi fi si eu la batranete. Nu, nu imi voi cumpara alti bunici. Eu ii am in vesnicie.

Bunicule, azi este despre noi. La multi ani mie, iar tie iti zic ca ne vom revedea curand!

Primavara anotimpul femeii. Femeia anotimpul barbatului

Primavara ne bucuram cu totii, femei si barbati. Ne bucuram, pentru ca ne prinde un suflu nou, prindem viata, la fel ca firul ierbii si unii, inflorim, impreuna cu boboceii din buchetele ce le primim. Noi femeile, devenim mai cochetete decat deobicei, ne cautam hainele in culori vii, cautam bluzitele cu maneca scurta, si ne cautam in portfard gloss-ul rozaliu. Ne facem bucle si ne punem esarfe matasoase sa ne acopere gatul si decolteul. Piciorusele nostre firave sunt incaltate cu niste tocuri, care ne fac deopotriva si dulci si inocente si intimidante.

Probabil ca primavara este anotimpul femeii. Ea reinvie cu un zambet, iar tu cand o privesti simti o vibratie in inima. Mai ales daca e femeia pe care o iubesti. Ochii ei sunt mai calzi, mai curioasi, mai voiosi. Energia ei este mai multa, mai inspiranta. O data cu natura, primavara, femeia reinvie si ea. Si e doar inceputul… Caci vara te topeste cu rochiile ei vaporoase si cu tenul ei brozat, cu bratele subtiri ce si le pune pe umerii tai si cu sandalele ei. Primavara e doar inceputul in care femeia ta se transforma intr-un buchet, iar tu esti fericitul care se bucura de el.

Caci udand floarea, crescand buchetul, vei putea simti mireasma in casa, vei putea sa te bucuri de culorile vii ale naturii, doar avand floarea langa tine te vei putea bucura cu adevarat de viata. Altfel vei respira cand buchetul tau e exact unde trebuie, adica langa tine. Altfel te vei trezi dimineata cand stii ca primul lucru vei vedea cum iti zambeste o floare. Cu parul ei ciufulit si ochii mici de somn, cu palmele ei fragile te va cauta prin asternut, iar cu buzele ei trandafirii te va saruta. Tot ele iti vor ura o zi usoara si tot ele se vor strivi de obrazul tau cand pleci la munca, ca o pecete pe chipul tau.

Femeia iti va fi floare, iti va fi buchet doar prin iubire. Ea va zambi natural pentru ca sufletul ei si-a gasit pacea langa al tau. Inima ei se hraneste din izvorul de dragoste plecat din tine si iti va hrani la randul ei inima, sufletul, trupul si mintea, chiar si pantecul, dintr-o iubire neconditionata. Nu din obligatie. Nu din rutina. Floarea ta isi va opri privirea in ochii tai, pentru ca doar asa poate sa iti transmita gandurile ei. Frumoasa ta femeie, va fi frumoasa doar daca o vei iubi si ii vei arata asta. Femeii ii place sa se aranjeze. Cu atat mai mult ii place sa se aranjeze pentru tine. Nu, nu pentru a da piept cu lumea, nu pentru a se impune in fata barbatilor ce ii intampina in cariera, nu pentru a oftica o colega invidioasa. Ei ii place sa aiba un scop. Pana sa apari tu, s-a aranjat pentru as fi siesi pe plac. Acum tu esti scopul ei. Ii place sa te invaluie cu parfumul ei dat discret dupa ureche si la incheieturile mainilor, ii place sa ii admiri bratara de la incheietura micuta, ii place sa apreciezi ca poarta inelul de la tine, ii place cand o admiri, o sorbi din priviri si ii mangai parul moale. Infloreste inca un pic.

Astazi buchetul pe care i l-ai adus nu isi are valoarea, daca ieri nu ai stiu sa iti arati iubirea. Nici macar printr-un simplu gest. Astazi ciocolatelele si bomboanele, mesajele si schimbarea ta de atitudine nu o incalzesc, daca inima ei ii este amara de actiunile tale de ieri. De zilele trecute. O femeie inteleapta, o femeie demna nu se va lasa impresionata de un buchet colorat adus intr-o zi in care toate femeile primesc flori. Ele vor mai mult. Ele vor barbati asa cum nicio alta nu are. Un barbat care sa i se asorteze: demn. Demn in viata, in cariera, demn cu ea si demn de ea. Daca ieri nu ai imbratisat-o, daca nu i-ai aratat dragoste, daca nu i-ai spus ce inseamna pentru tine, buchetul adus se va ofili. Nu se va sinchisi nici sa ii schimbe apa. Nu o va impresiona, pentru ca femeia isi gaseste sursa de fericiri din lucrurile mici, dar constante.

Femeia e dificila, exact ca o floare, pe care o tot uzi, dar nu intelegi de ce se usuca. Pana nu o inteleg, pana nu o cunosti, si pana nu o iubesti ca pe tine insuti, nu va inflori. Pentru unii dintre voi e frustrant. Si unde mai pui ca te mai si saturi sa o fericesti atat. Si e si de neinteles uneori si mai are momente cand nu stii ce a apucat-o. Si pana la urma ai si tu ogoliul tau de barbat. Sunt doua variante: ori scapi de el si ramai cu buchetul, ori scapi de buchet, ca sa nu o mai incurci nici pe ea. E altul care s-ar bucura de ea. Nu poti si cu orgoliu si cu iubita. Ca ajungi sa gusti nefericirea. Si o gusti impreuna cu ea, cea pe care ai zis ca o iubesti. Si nu merita.

Insa merita sa o uzi cu iubirea ta, cu deschiderea ta. Pentru ca femeia este anotimpul tau. Cu ea iti infloreste sufletul, cu ea te topesti de caldura, de dor, de drag…Cu ea strangi si argonisesti, cu ea cladesti casa, familia si doar cu ea iti odihnesti sufletul. Si acum la tinerete, si la batranete. Fara ea, ai fi vesnic in toamna. Ploios, infrigurat, gol si cu sufletul uscat.