M-ai vrăjit. Încerc să-mi revin. Am ajuns acasă și am deschis geamul să intre frigul nopții. Poate gerul îmi va plezni obrajii pe care tocmai mi i-ai sărutat și, mă voi trezi. Poate că mă voi trezi dintr-un vis frumos. Poate realizez că totul este în mintea mea. Așa voi ști să îmi așez hotărâtă tălpile pe pământ și să merg hotărâtă, fără să mă clatin. Nu ca acum, când sunt pe nicăieri, cu capul între nori, cu inima în buzunarul tău, cu privirea pierdută de îndrăgostită, cu palmele doritoare să le simtă pe ale tale și cu nările pline de mirosul tău.
M-ai vrăjit și încerc să-mi revin. Nu pentru că nu mi-ar plăcea starea asta, nu pentru că nu ador să mă îmbăt de fericire, ci pentru că vreau să mă asigur că într-adevăr euforia asta pleacă din fericirea pe care tu, dragul meu, doar tu ești capabil să mi-o dai.
Zi-mi că ești al meu încă o dată, zi-mi că sunt a ta, ia-mă de mână, privește-mă în ochii cum doar tu ști să o faci și zi-mi încă o dată ce vreau sa aud, măcar așa voi ști că nu ești o plăsmuire a minții mele, voi ști că ești real, așa cum este și dragostea mea pentru tine, voi ști că noi doi suntem reali, iar din realitatea noastră nu ne va smulge nimeni, poate doar niște orgolii de care ar fi bine să ne dezbrăcăm la timp și să le aruncăm în prăpastia trecutului.
***
Ce spui? Vrei să mă ajuți să nu-mi mai revin niciodată din fericire și să mă lași să te iubesc cu toată ființa mea?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu