A venit toamna iarăși. Nu
știu când, nu am simțit libertatea fustelor de vară prea mult, nu m-am bucurat
de culorile verii, nu am apucat să învăț melodiile de vară încă, trupul meu nu
s-a săturat de căldură, ci am fost într-o continuă furtună, într-un du-te vino
continuu, plecări, delegații, călătorii, probleme, agitație, încât nu am apucat
să gust vara. Mi-ai spus că nu am pierdut nimic, vara de anul ăsta a fost
oricum mai rece și urâtă. Nu știu dacă ai spus asta doar ca să-mi fie mai bine
sau nu.
Toamna asta ai spus că
va fi frumoasă. Pentru că va fi a noastră. Pentru că vom fi împreună. Și pentru
că nicio ploaie nu va spăla dragostea dintre noi doi.
Mi-a înghețat mâna pe
umbrelă. M-am stropit pe pantaloni. Așteaptă-mă te rog la cafeneaua noastră,
acolo unde ne simțim perfect unul cu altul. Așteaptă-mă cu o îmbrățișare și o
ciocolată caldă cu bezele. Așteaptă-mă că vin. Vin să-ți primesc îmbrățișarea,
vin să-ți dau două înapoi.
Așteaptă-mă în fața
cafenelei. Așteaptă-mă ca să intrăm împreună. Nu te încălzi fără mine, hai să
ne încălzim sufletul unul altuia. Să ne zâmbim și să ne ținem de mână. Vreau să
stăm pe canapeaua din colțul nostru, să privim trecătorii pe geam, să ne sorbim
băuturile calde împreună.
Abia aștept să te
privesc. Așa că așteaptă-mă! Vreau să te privesc și să mă înviorez. Tu ești motivul
reîntoarcerii mele! Datorită ție vin seara înapoi din haosul meu, îmi târăsc
personalitatea rebelă înapoi în brațele tale, îmi pălmuiesc rațiunea. Inima mă
leagă de tine.
Vom sta împreună ca doi
oameni care se văd rar, de parcă nu ți-aș purta parfumul încă, vom face
abstracție de asta. Îmi vei citi ce ai scris azi pe blog, iar eu, suflet
atârnat de cer, voi coborî pe pământ și voi gusta din fiecare cuvânt scris. Mă
voi zbate între realitatea auzită și cea pe care o trăiesc, voi încerca să
evadez din amândouă, iar ele mă vor urmări ca să mă pună la pământ. Tot ce
reușesc să fac este să mă pună în brațele tale. Fug ca o disperată, fug, fug și
iar fug pentru că sunt obosită să lupt, am luptat atât cât nu te-am avut, am luptat
atât pentru tine, m-am zbătut mult prea mult în viață, cu realități multiple,
cu realitățile celor din jurul meu, iar acum că te am, fug la tine. Mă adăpostesc
la tine. Urăsc frigul, urăsc ploaia, urăsc nebunia lumii, problemele care
atârnă și se strâng ca hainele pe umerașe... Fug de lumea mea complicată, de
haos, de ființele neastâmpărate care mă înconjoară, fug și simt nevoia să fug
pentru că te am pe tine. La tine sufletul meu se oprește brusc, se așează ca o
pisică pe fotoliu, se înfășoară ca o eșarfă în jurul gâtului. E liniște.
Știu că mă vei lua de după umeri, îmi vei lua umbrela din mână, îmi vei deschide ușa la cafenea. Toate astea mă fac să nu mai am răbdare să ajung la tine. Deja inima mi-o ia înaintea trupului, calc în toate bălțile, vibrez de iubire, mă stropesc cu cuvintele pe care vreau să ți le spun.
Ador serile pentru că
știu că le petrec cu tine. După serviciu amândoi ne grăbim să ne întregim. Ador
serile friguroase pentru că știu că față de serile de vară, astea sunt
liniștite. Obosim în agitația verii, neastâmpărați, suflete pline cu picioare
goale, care umblă nebune în locuri zgomotoase. Îmi plac serile friguroase
pentru că oarecum mă potolesc. Vin o furtună, vin ca un clocot fierbinte și mă
domolesc cuibărită în cuvintele tale, în gesturile tale. Te alint. Te ating
pentru a mă asigura că nu ești o plăsmuire a imaginației mele. Îți conturez fața
cu degetul, te miros, îmi pun obrazul lângă al tău și cumva mă uit pe mine. Uit
că exist. Plutesc într-o pace cu mine însămi, cu tine și cu omenirea. În clipe
ca astea dispare orice ironie și răutate. Se topesc în căldura noastră! Nu mai
suntem oamenii care am intrat pe ușă, ci suntem noi, așa cum ne-am permis să ne
cunoaștem, ne dezbrăcăm de aparențe, de regulile societății, ridicăm barierile
și ne arătăm interiorul. Cu noi nu avem ziduri.
Vom discuta despre cărți,
despre filozofi și oameni mari, noi înșine simțindu-ne măreți, vom asculta
melodiile noastre preferate, vom fredona, vom tăcea, ne vom ține de mână și ne
vom simți iubiți.
Așa că așteaptă-mă!
 |
| Sursa: http://hemmamagazine.co.uk/images/uploads/articles/rain2.jpg |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu